Ajutati-l pe micutul Lucas sa auda !


Ieri pe adresa de e-mail o mamica din Ploiesti ne-a trimis un apel disperat catre prahoveni.

Valentina Ion ( despre aceasta este vorba ) , mămica lui Lucas,un baietel in vârstă de doar un an care are nevoie de ajutorul vostru.

In  randurile de mai jos publicam integral scrisoarea Valentinei , sperand ca printre cititorii nostri există oameni cu suflet mare  care ii indeplini dorinta mamei , aceea ca  Lucas să devină un băieţel normal si sa -si auda parintii si pe cei din jurul sau .

Lucas are nevoie urgent de 25.000 de euro pentru a face un implant cohlear, operaţie care îl va ajuta să audă .

Nu putem ignora  acest baietel , nu putem fi indiferenti in fata destinului micutului Lucas,mai ales ca prahovenii si romanii in general sunt foarte uniti cand este vorba de o cauza nobila.

In numele parintilor InfoPloiestiCity va multumeste anticipat .

SCRISOARE CATRE PRAHOVENI 

„Am născut pe 29.07.2013 la Maternitatea Polizu din Bucureşti, după o lungă perioadă de suferinţă ajungând cu tensiunea 23/10… Am rămas internată 2 sapt la AŢI, după care în urma operaţiei de cezariana am născut un băieţel de 1300,40 cm şi scor Apgar 2-3-5…. În ceea ce mă priveşte, recuperarea a fost foarte grea , abia după 4 zile de AŢI am fost mutată în salon cu alte mămici. M-am dus imediat să îmi văd minunea de îngeraş, iar când am ajuns la incubatorul celui mic, doctorul de gardă doreşte să vorbească cu mine, ştiind că am probleme cu tensiunea…. îmi spune cu un zâmbet pe buze ca ea nu are nici o răspundere pentru copilul meu, deoarece nu ea îl urmăreşte, şi îmi afirma că băieţelul meu nu va trece acea noapte şi, dacă mai este lângă mine în spital cineva din familie, să meargă după toate cele necesare unei tragedii Nu pot exprima în cuvinte cum m-am simţit, am ameţit, am rămas fără aer şi am încercat uşor să ajung la mine în salon , am avut noroc cu asistentă şefă care m-a văzut şi m-a întrebat dacă îmi este rău…Tot ce ştiu e că am ajuns din nou la AŢI. Am rugat în aceeaşi noapte să vină preotul spitalului şi să-l botez în acea noapte…. În jur de ora 24:00 copilul a fost botezat şi, la rugămintea părintelui, au fost oprite aparatele pentru a vedea dacă bebeluşul e luptător. Cel mic a respirat fără nici un ajutor 20 de minute! După 5 săptămâni la Terapie Intensivă Nou Născuţi am urcat la etajul 4 al spitalului, iar după 2 luni jumătate am ajuns acasă, fără a-mi spune cineva că puiul meu nu aude, deşi în spital îi fuseseră făcute 2 teste de auz….. Singura mi- am dat seama acasă ca cel mic are o problemă. Din 17 diagnostice puse la ieşirea din spital, acesta e cel mai grav: hipoacuzie neurosenzoriala bilaterală profundă. Am rămas cu el şi cu hemoragia care uşor, uşor se reabsoarbe, un hemangiom , displazie bronho- pulmonara, ventriculomegalie în observaţie, plus multe altele mai mici… Pot spune că am un îngeraş şi un leutz luptător…

Am descoperit că nu aude la 2-3 săptămâni după externare…Îmi doream un zâmbet de la micuţ… şi am început să îi cânt, am crezut că vocea mea nu sună bine, am încercat cu cântecele de linişte pentru bebeluşi, leutzul nici o reacţie. La primul control de la neuro am avut un semn de întrebare de ce nu tresare copilul, răspunsul din partea doctorei a fost: “dacă copilul e mâncat şi obosit nu este nici o problemă, poate că dumneavoastră, mămica, sunteţi uşor panicată”. Pe moment am crezut că sunt eu nebună. După întâmplarea de la neuro, îi spuneam soţului că puiul nostru nu aude, este o problemă cu el, şi el îmi răspunde că sunt eu stresată sau poate am o uşoară depresie…. Vine ziua cea mare să îi facem pe 22 octombrie vaccinul BCG, vin la Bucureşti cu bebeluşul să îi facem vaccinul. Doamnă asistentă care se ocupă de vaccinări se ocupa şi cu audiograma copiilor din maternitate, îi spui ceea ce simt eu că mamă, copilul nu reacţionează deloc la zgomot, încearcă să îi facă testul auz din nou, eu stăteam lângă ea şi observăm că privirea dânsei se schimbase. O întreb dacă există o problemă şi îmi răspunde: “stai liniştită, mămica, copilul are canalul urechiuşei uşor curbat şi de aceea nu iese testul, iar la a doua urechiuşa e mai bine”. Ajung la maşină şi îl rog pe soţ să căutăm pe net un doctor ORL în Bucureşti şi să mergem cu băieţelul nostru la un control şi să îi repetăm testul de auz. Ajungem la clinica Otomed, dăm de dna Dr Madalina Georgescu care ne face testul. Concluzia: suspiciune de hipoacuzie neurosenzoriala bilaterală.

Eu că mama simţeam că există o problemă, dar să mi se confirme nu cred că eram pregătită la acea dată…. Ni s-a recomandat ca peste 4-5 luni, după ce copilul va face cel puţin 6 kg , să sunăm să facem programare pentru testul Bera sub anestezie generală. În dată de 17 februarie a.c., am mers pentru testul Bera, iar concluzia a fost ceea ce ştiam deja: hipoacuzie neurosenzoriala bilaterală profundă.

Ni s-a recomandat protezare auditivă cel puţin 6 luni, aşa sunt regulile şi ne-am înscris pe lista de implant cohlear a Ministerului Sănătăţii. Dânsa a crezut că vom avea noroc cu un implant cohlear , dar visele noastre s- au spulberat zilele trecute, când am sunat dacă s-au primit implanturi din partea Ministerului Sănătăţii. Mi s-a spus că da, dar noi anul acesta nu putem face parte. Asta în condiţiile în care implantul se face până în 2 ani, astfel încât copilul să se recupereze undeva la 90%.”

Ajutorul dvs pentru Lucas poate fi făcut în următoarele conturi:

Ion Iuliana- Valentina

RO 24 BRDE 300 SV 789 777 43000 RON

RO 48 BRDE 300 SV 220 906 43000 Euro

SWIFT:BRDEROBU

Banca BRD

Cont PayPal: sweety_ verona@ yahoo.com.ph

Ion Iuliana-Valentina (0733 376 746)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s